Asa nu !

Am avut recent neplacerea sa aflu de moartea unui tip si proasta inspiratie sa ii accesez pagina de facebook unde prieteni, cunostinte si alti oameni au lasat diferite mesaje. Popor, atunci cand nu ai ceva inteligent de spus/ scris , trebuie sa taci / sa nu tastezi. Era o vorba la noi la tara " daca esti prost, nu semnaliza". Si pentru ca eu sunt fata de treaba, am alcatuit o lista " Ce sa nu spui in caz de doamna cu coasa". 

1. Cel mai intalnit cliseu : " este un inger acum / s-a dus la ingeri / canta, danseaza ( adaugati profesie) cu ingerii / vegheaza asupra noastra ". Nu, persoana respectiva nu e inger, e moarta .. si atat. George Bonea zicea " Alina Plugaru ce o sa faca acolo sus cu ingerii?" 

2. "Pacat, era frumos/ destept / talentat/ .. nu merita sa moara ".  Bun , si daca era urat, prost si anti-talent, merita? 

3. "Nu il cunosc personal, dar pare un tip plin de viata .. RIP ". Tu, pareseste zona ACUM !

4. Jigniri care devin atat de penibile, incat fac versurile lui Ruby sa para poezie pura. Sa te certi pe facebook e mai execrabil decat sexu' dintre Oana si Viorel Lis. 

Patru lucruri mari si late. Nu e greu. Personal, nu sunt de acord cu postari post mortem pe facebook, dar   societatea e in continua dezvoltare si mai degraba dai like la " R.I.P. " decat sa mergi la priveghi / inmormantare / seara in memoriam . 

Si, ca tot suntem la subiect, daca mor nemaritata, sa nu ma ingropati in rochie alba de crinolina. Eu vreau sa fiu incinerata. 

Se legalizeaza ?

Se aud clopote de nunta. Asa cum era de asteptat, Alex Velea si Antonia au facut pasul cel mare si urmeaza sa se casatoareasca in viitorul apropiat. Problema majora este ca Romania inca nu a legalizat casatoriile gay. Cantareata Antonia, despre care stim ca a petrecut o perioada de timp in America, este infuriata peste masura. Aceasta a declarat " relatiile de natura homosexuala se gasesc chiar si in randul animalelor ; imi este greu sa cred ca in Romania secolului XXI inca mai exista prejudecati si interziceri, spre deosebire de statele civilizate ale lumii" . Presedintele statului, Traian Basescu, a tinut sa ii raspunda acesteia intr-un interviu afirmand  " poate ca exista relatii de natura homosexuala in randul animalelor, dar sa nu uitam ca Romania este in urma cu cel putin 50 de ani fata de statele civilizate de care tot vorbeste Antonia". 

Pe de alta parte, Antonia a spus ca Alex ar putea usor sa treaca drept barbat si sa pacaleaca astfel institutiile statului, insa in momentul in care aceasta incepe sa cante credibilitatea dispare. 

Capitolul 2 : Regăsire

    Septembrie... timpul trecuse atât de repede. Mariela încerca să îşi amintească chipul străinului ce i-a zdruncinat restul vacanţei de vară. Nu îl mai văzuse prin oraş. Se întreba pe unde îşi duce zilele, pe unde îşi bea necazurile. În cele din urmă se decide să iasă la o plimbare. Era sâmbătă şi bulevardul era închis. Dar ceva se petrecea. Ţipete, aglomeraţie, miros de mici, manele,  tarabe cu şosete, chiloti, leucoplast si paracetamol, păpuşi barbie dezvirginate si baloane cu Hannah Montana ornau bulevardul. În spate de tot, era o scenă, în faţa căreia fanii hardcore se dezlănţuiau. Mariela avu o presimţire şi fugi repede spre scenă. 
    Divin, cu părul lung, vâlvoi, nespălat, cu tricou Immortal şi lanţuri pe pantaloni.... era el, bărbatul misterios care avea să îi schimbe întreaga viaţă. Melodia începu şi acel Adonis mioritic începu să cânte : groh, groh, grooooooh, groh-groh-groh .. groooohhhhhhh. Mariela tremură din toate încheieturile. Se pierdu în versurile melodiei care îi descria cele mai intime gânduri. Cum era posibil ca un străin să îi controleze sentimentele printr-o simplă melodie (grohh groh grohh.. grohh..groh)?
   Fănuţele-pizduţele din primul rând, ce aveau tapet gros pe moacă şi două straturi de tuş în plus o priveau cu ură şi dispreţ pe Mariela, pentru că era mai slabă şi avea ţâţe. Pe Mariela însa o durea fix în curul ei boemic si fără celulită, în ochii ei ele fiind doar sugătoare fără principii, poseriţe de bazar, groupie refuzate şi retuşate în Photoshop. 
   Concertul se termină, el coborî de pe scenă. Inima ei bătea la maxim, maxim am spus! Ştia că ăla era momentul ei, trebuia să îi spună cât de mult înseamnă pentru ea melodia aceea (groh groh grooohhh groh+groh). Îşi luă inima în dinţi şi coaiele în mână si păşi uşor spre el, care semna autografe în faţa scenei. (ulterior Mariela se decide să păşească mai repede, pentru că între ei erau vreo 50 de metri şi toată faza cu slow motion ţinea prea mult). Încă puţin si avea să îi vorbească, să îl vadă de aproape, să îi simtă respiraţia. Doar jumătate de metru îi despărţea. Mariela şopti  *buna*, el îşi ridică privirea către ea şi atunci, în momentul acela crucial ea îşi dădu seama că îşi uitase ochelarii acasă si că ăla nu era barbatul misterios ci doar unu care îi semăna de la distanţă. Furioasă pe sine şi pe situaţie, ea continua *sa mă fut în melodia ta de căcat, că altceva în afară de groh groh nu ştii să cânţi, muzicianu' pulii*. 

Capitolul 1 : Dragoste la prima flegma

   Era vara, in mijlocul lui iulie. Mariela-Geamantan se afla in statia de autobuz. Desi era ora doua dupa-amiaza, strazile erau goale. Cand si cand o pasare isi canta dorul, un caine era fugarit de tiganii din nord ( aia  cu arme albe) pentru a fii adaugat la supa... Autobuzul se apropie usor, usile se deschid si misterul se dezleaga! Mariela aflase de ce erau strazile goale. Dupa ce coboara vreo 30 de insi, fata trage aer in piept si urca treptele. Mirosul de transpiratie se impletea cu mireasma dintilor nespalati si cu parfumul dat in exces. Oamenii impartaseau un fel de spirit de pace si iubire, caci erau mai "apropiati" decat actorii din filme porno cu sex in grup. Mangaieri si atingeri nevinovate o invaluiau pe Mariela. Ea nu simtea, nu auzea, nu vedea. Mintea ei era departe, la nedreptatile si la suferintele lumii. Pentru ca ea, Mariela-Geamantan era o filozoafa, o cititoare infocata, o fire boemica aka ( gothica nasoala care atunci cand suge pula se intreaba : a inghiti sau a nu inghiti).
   Usile se deschid din nou si gata, tanara coboara in fata la Omnia. Acolo trebuia sa se intalneasca cu prietenii ei, la fel de boemici, cu care urma sa isi petreaca ziua pe scarile Palatului Culturii, discutand despre nevoia oamenilor de a simti durere si razand de cocalarii imbracati in tricouri roz. Insa nu era nimeni acolo, la locul intalnirii. Mariela astepta si astepta. Mai tarziu avea sa afle ca i-au tras teapa si s-au dus sa fumeze ingrasamant de trandafir.
   Cu ochii inlacrimati, isi baga castile in urechi si melodia ei preferata ii inunda creierul : Nightwish - end of all hope. Inchise ochii si pentru o clipa se cufunda in armonia versurilor. Trase iar aer in piept , deschise ochii si atunci a lovit-o! Era divin, era blond, cu parul lung, valvoi, cu ochelari negri , cu tricou Immortal si pantaloni cu lanturi, cu tatuaje si chitara pe spate, cu pasul ferm si apasat. Se indrepta catre scarile pasajului (mers slow motion). Trase o flegma si se scarpina la coaie dupa care o observa pe Mariela sprijinind gardul. Ii zambi cu coltul gurii.


VA URMA ....